Eroul bistrițean din “Marele Razboi” – Sângeorzan Ioan

Eroul bistrițean din “Marele Razboi” – Sângeorzan Ioan

Sângeorzan Ioan s-a născut  în satul Coasta în 1898, și s-a pregătit de carieră de învățător la Blaj.

A predat în satul Șieu Sfântu, unde a fost și director,  dar și în satele din zona.  Școală de ofițeri a terminat-o în Oradea ( Oradea-Mare) și a fost încadrat în Regimentul de Infanterie 63 austro-ungar (IR 63 „Freiherr von Piterich“) din Bistrița cu gradul de locotenent.

A luptat pe frontul Bosnia-Herțegovina : Isonzo -Podgora – Prižnica – Plave , unde a și fost rănit la mâna. 

“ …degetul mare atârna doar  ținut de piele , iar el se gândea doar cum va învață copii să numere  până la zece , dacă el rămâne doar cu nouă degete” îmi povestește nepotul  eroului, domnul Marius Bălan.

Locotenentul Sangeorzan Ioan reușește, la începutul lui 1917 să dezerteze cu tot plutonul format din români prin pasul  Palanca-Ghimeș și să treacă de partea Armatei Române. Prietenul lui, Emil Rebreanu ( fratele lui Emil Rebreanu) făcând parte din alt pluton, încearcă să-i urmeze  exemplul, dar nu reușește și este executat în Ghimeș.

În perioada interbelică, se întoarce la catedră și prin forțe proprii și donații, ridică Monumentul Eroilor în 1936 din satul Coasta ( Cristur-Șieu-Coasta) . Acesta este închinat celor 61 de eroi din localitate, căzuți în Primul Război Mondial: “ 60 de case în sat și 61 de eroi, fiecare casă a pierdut câte un tată, frate, sau copil” îmi povestește domnul Marius Bălan.

 În 1941 este rănit în umăr de schije, destul de grav, fiind demobilizat.

În perioada 1966-1968 își va scrie memoriile unde v-a reaminti întâlnirea de la începutul secolului  cu familia scriitorului Liviu Rebreanu și George Coșbuc, amintirile și peripețiile de pe front.

Moare înconjurat de dragostea familiei în 1977.

Speranța mea e că aceste memorii să fie publicate într-o zi .“Marele Război “  să  fie cunoscut prin scrisul și memoria unui veritabil erou de război, o pagină nouă în istoria județului: Sângeorzan Ioan.