Şoimuş – schiţe monografice din 1899

Şoimuş – schiţe monografice din 1899

Foto: Jocul ţăranilor din Şoimuş (după o fotografie a lui T. Şinion.)

In “Foaia enciclopedicâ literara lunară” al publicatiei in limba romana ” Revista Ilustrata” din Februarie 1899, aflam informatii inedite despre monografia localitatii Şoimuş. Pornind de la această informaţie şi mergând înapoi pe firul celor 119 ani, aflam in vechea limba romana :

“Capul loiei nostre »-Revista Ilustrată* representă un ţăran
şi o ţărancă, er în mijloc o comună românescă, aceea e comună
Şoimuş, locul unde apare Rev. llustr. despre carea lăsăm se urmeze
aicî unele scurte schiţe monografice.
Bătrânii spun, că pe timpul venirei Tătarilor, era locuită acesta
comună de Românî şi Saşi.
Saşiî au fost omorîţî de cătră Tătari pe timpul când se aflau
aceştia la rugă adunaţi în biserica lor clădită din petră, a cărei
fundament s’a aflat pe grădina de sub numeriî topografici 59 şi
60 şi o parte din el s’a şi desvălit în anul 1897, er petrile scose
din acel fundament s’au folosit la facerea unui magazin de bucate
pe sema Tovărăşiei agricole din Şoimuş, în a căreia proprietate
a ajuns acesta grădină.
Românii locuitori a acestei comune a avut tot-deuna preotul
lor propriu, cel dintâiu despre care se află ceva urmă a fost Popa
Vasile, născut în acesta comună din părinţî iobagî.
Popa Vasile a reposat la anul 1826 şi în locul densului a
urmat de preot Popa Alesandru *) născut în Pinticul Teciî din pâ-
rinţiî Pavel Pop cantor bisericesc şi soţia să llena. Un bărbat forțe
sirguincios şi grabnic spre ajutorarea orî şi cui, pricepător de tot
feliul de lucru, fără lene şi om forțe bun. După mortea preotului
Alesandru săteniî au ales de preot pre fratele acestuia, pre preotul
Dănilă Pop, carele pre acel timp era staţionat în comună
Tonciu pe câmpia, acesta a făcut mai multe lucruri bune pentru
comună, între cari înşirăm aicî numai câteva şi anume:
a) Fiind densul înrudit cu prepositul dela Blaşiu Simion Crainic,
acesta a lăsat prin testament o fundaţiune ce se administreză
la Capitlul din Blaşiu şi din carea preotul fungent al Şoimuşuhn
primesce la an un ajutor banal de câte 15 fi. v. a.
b) În conţelegere şi unire cu mai mulţi sătenî au cumpărat
dela foştii domni de păment totâ posesiunea ce au avut-o aceştia
pe hotarul acestei comune precum şi drept de regal, er la anul
1855 a reparat şi mărit biserica, a reposat la anul 1864.
În cartea «Doboka vârmegye termeszeti es poîgari esmertetese
« scrisă de Hodor Kâroly în anul 1837 la pag. 80 i aflăm
despre Şoimuş următorele:

» Solymos 1862 fOlymos Kicsin falu a Nagy-Sajoi uradalmi
resze, a Kemeny Grof s osztâlyosai birtokâban. J6 hatâra van
gabonâra, szenâra nezve, vize, fâja nincs elegendo. Egyesiilt gorog
hitet tartok olâh lakosai- Helyben papjak s fatemplomjok. Hatâros
O-Budâkkal a katona foldon. Piacza Besztercze. Lelkei
szâma 127. hâzai 28; sau pe românesce:

»Solymos 1862 (Olymos) un sat micuţ o parte a domeniului
»Şieul-Mare în posesiunea contelui Kemeny şi a clironomilor lui.
Are hotar bun pentru bucate şi pentru fen, dar apă şi lemne
n’are de-ajuns. Locuitorii sunt români de religiunea gr.-cât. au
în loc preotul lor şi biserică de lemn. Se mărginesce cu Budacul
român de pe pământul militar, numerul sufletelor e 127 şi numerul
caselor e 28«.
Pe atunci Şoimuşul se ţinea de cercul Bârgăului dimpreună
cu Ardanul, Frişul şi altele adecă în anul 1837.
Comună Şoimuş în vechime s’a numit Solmus şi Solumus,
cel mai vechiu an despre cari vorbesc documentele e anul 1319
când esista comună Şoimuş. »Acesta se vede în Archiv des Vereins
fur Siebenbiirgische Landes-Kunde* tom. ÎI. pag. 153. Solmus,
hodie Solimos comitatu Doboka 1319.
În manuscrisele lui Kemenyi, o colecţiune forțe mare ce se
află în biblioteca museului din Cluj se află şi anume în »Iosef C.
Kemeny Transilvania Possessionaria tom. 6. Comitatus Doboca«.
Solmos cttus Doboka vide Nagy-Sajo 1618, 1638, 1669, 1714.
După cum arată şematismul diecesei Făgăraşului din 1835«
pela acel an Şoimuşul numera 193 locuitori, astădî însă are 316-
locuitori toţi români de religia gr-cât., mai toţi se ocupă cu agricultură,
sunt omeni cu purtare bună neescesivî şi diligenţi.
Cu foştii domni pămentenî a purtat mai bine de 20 anî proces
pentru dreptul de păşunat şi pădurărit în pădurile domnescî,
care proces i-a costat mai multe miî de florenî; — La anul 1883
s’a pus capet acelui proces încheind o pace favorabilă pentru
foştiî urbarialiştî din acesta comună, actul-de împăciuire se află.
înregistrat la tribunalul din Bistriţă sub nr. 3365 t. k. din 7 Septembre
1883. Er că semn de mulţămită atotputernicului D-deu
pentru că le-a ajutat se scape de acel greu proces în aniî următori
1883 şi 1885 a edificat o frumosă biserică de petră după cum
ne arată ilustraţiunea nostră de pe pag. 1 a acestei broşuri.
În anul 1893 s’a înfiinţat în acesta mică comună o Tovărăşia
agricolă cu statute aprobate.
În anul 1894 s’a înfiinţat institutul de credit şi economii
»Şoimuşana«, societate pe acţiî cu un capital de 25.000 corone.
În anul 1895 s’a înfiinţat o societate de temperanţâ a cărei
statute s’au aprobat din partea înaltului ministeriu r. ung. de interne
sub nrul din 20 Decembre 1895-
În anul 1897 s’a înfiinţat în acesta comună o societate pentru,
ajutorarea bisericilor şi şcolelor misere de conf. gr.-cât. sub numirea
de »Caritatea« însoţirea credincioşilor gr.-cât. de naţionalitate
română din Şoimuş şi jur, aceste statute suşternându-se prea venerabilului
Consistor Episcopesc gr.-cât de Gherla, de unde după.
o tragănare de aprope un an de dile s’a denegat aprobarea acelor
statute.
În anul 1898 s’a înfiinţat un fond pentru ajutorarea meseriaşilor
şi s’au edificat 3 case frumose pentru meseriaşii colonisaţî în
acesta comună.
Ilustraţiunea nostră de pe pagină 25 representă jocul tinerilor
ţeranî în stradă principală a comunei Şoimuş.”

Multumim bcucluj.ro