Istoria infracționalității din Bistrița interbelică ascunde și povești care par desprinse dintr-un roman polițist. Una dintre ele îl are în prim-plan pe comerciantul Kappel Friedmann, al cărui nume apare de mai multe ori în paginile presei locale ca victimă a unor spargeri spectaculoase.
Prima lovitură documentată a avut loc în 1929, când casa de bani a firmei sale din Piața Mică a fost spartă. În aceeași perioadă, orașul era zguduit și de spargerea comisă la firma Friedrich Schmidt, cele două cazuri fiind considerate de presă suficient de asemănătoare încât să existe suspiciunea că ar fi fost opera aceleiași bande.
Ancheta poliției avea să dea rezultate după ce, la o casă de amanet din Cluj, au apărut la vânzare baloturi de stofă furate de la firma Schmidt. O echipă condusă de secretarul poliției din Bistrița, Covacievici, împreună cu subcomisarul I. Ciocan și agentul Rău, s-a deplasat la Cluj și a reușit arestarea lui Goldmann Victor și a complicei sale, Lenche Lotti. În urma cercetărilor, cei doi au mărturisit modul în care au acționat, dezvăluind existența unui al treilea complice, Aperth Zoltán, care însă a reușit să dispară.
Presa vremii mergea chiar mai departe și aprecia că, odată cu prinderea ultimului membru al grupării, s-ar fi putut lămuri și autorii spargerii de la casa de bani a lui Kappel Friedmann, sugerând că aceeași bandă ar fi fost implicată în ambele jafuri. Totuși, ziarele nu consemnează că această ipoteză ar fi fost confirmată oficial.
Dacă întâmplările din 1929 nu erau de ajuns, comerciantul avea să fie lovit din nou peste doar trei ani.
În ianuarie 1932, hoții au pătruns prin spargerea zidului în magazia de băuturi spirtoase a firmei Kappel Friedmann și au deschis casa de fier cu unelte speciale, reușind să sustragă nu mai puțin de 50.000 de lei, o sumă considerabilă pentru acea perioadă.
De această dată, poliția bistrițeană, condusă tot de secretarul Covacievici, a organizat o amplă operațiune de supraveghere. În urma cercetărilor au fost arestați doi infractori recidiviști din Basarabia, Merener Simon, zis Sionca, și Mordko Portnoi, zis Moțăia, asupra cărora au fost descoperite geamantane pline cu instrumente profesionale de spargere. Ambii aveau un bogat cazier, fiind cunoscuți autorităților din întreaga țară. Cu toate acestea, ei au refuzat să recunoască implicarea în jaful de la Bistrița, fiind ulterior înaintați Direcției Generale a Polițiilor pentru continuarea anchetei.
Cele două episoade arată că firma lui Kappel Friedmann s-a aflat în repetate rânduri în atenția lumii interlope a vremii. Fie că era vorba despre amplasarea magazinului, despre valoarea mărfurilor sau despre faptul că negustorul era cunoscut ca un comerciant prosper, afacerea sa a devenit o țintă atractivă pentru spărgători.
Privite împreună, cele două cazuri conturează imaginea unui comerciant extrem de ghinionist, care, într-un interval de doar trei ani, a fost victima unor jafuri de mare amploare, evenimente ce au ținut capul de afiș al presei bistrițene și au mobilizat importante forțe ale poliției din epocă.
Prinderea spărgătorilor de la firma Schmidt
,,Saptamana” Bistriţa, 1929
Ziarul nostru s-a ocupat la timp de îndrăznețele spargeri care s-au produs în orașul nostru, la intervale foarte scurte, la firmele Kappel Friedmann și Friedrich Schmidt.
Cercetările poliției au fost de astă dată încununate de succes, în urma telegramelor trimise mai multor poliții din orașele Ardealului de către dl Covacievici, secretarul poliției locale.
În zilele trecute, la una din casele de amanet din Cluj, s-au prezentat câțiva indivizi care au vrut să amaneteze câteva baloturi de stofe. Imediat a fost anunțată poliția din Bistrița. Cu un automobil au plecat la Cluj d-nii: Covacievici, secretarul poliției, subcomisarul I. Ciocan și agentul Rău.
În urma unor minuțioase cercetări, hoții au fost descoperiți și arestați. Ei sunt: Goldmann Victor și femeia Lenche Lotti, primul din Satu Mare, iar complicea din Bistrița.
Stofele furate au fost găsite împărțite la diferite case, iar o parte din ele la o gazdă de hoți, cu numele Fischer Aron, care a fost și el arestat.
La primele cercetări, cei arestați au mărturisit că în complicitate cu ei a mai operat și un anume Aperth Zoltán, originar din Cluj. Cu toate cercetările, acesta din urmă n-a putut fi prins.
Goldmann Victor și Lenche Lotti au fost aduși la Bistrița, unde, în urma cercetărilor făcute de poliția locală, au mărturisit faptele.
Ei au operat în felul următor: în noaptea spargerii au transportat, câteși trei, deci în unire cu Aperth Zoltán, baloturile de stofă în spinare până pe dealul Schieferberg, unde, îndosindu-le timp de două zile, cât au ținut sărbătorile evreiești, au avut timp să se plimbe în liniște prin oraș, chiar prin preajma localului unde s-a produs spargerea, interesându-se de mersul cercetărilor poliției.
De aici, mărfurile furate le-au dus la gara locală, transportându-le cu trenul până la Cluj.
Cu această ocazie ținem să amintim că părerile ziarului nostru s-au îndreptățit. Hoții, principalii făptuitori, au avut ca informator, după cum am anunțat, un complice din Bistrița, care i-a inițiat în loviturile pe care le-au dat.
Odată prins și Aperth Zoltán, credem că se vor putea descoperi și autorii îndrăzneței spargeri a casei de bani de la Kappel Friedmann, tot din Piața Mică. Credem că această asociație de pungași nu este străină de acest furt.”
Arestarea unor spărgători internaționali după furtul de la Kappel Friedmann ( Piața Mică – Bistriţa)
,,Universul” Bistriţa, 8 Februarie 1932
În noaptea de 16 Ianuarie, după cum am anunţat la timp, necunoscuţi, prin spargerea zidului, au intrat în magazia de băuturi spirtoase a d-lui Kappel Friedmann, unde, spărgând casa de fier cu instrumente speciale, au furat 50.000 lei.
După felul cum au procedat tâlharii, d. Covacieviciu, secretarul poliţiei, însărcinat cu cercetarea cazului, a cunoscut că spărgătorii sunt din Basarabia şi a stat la pândă zi şi noapte cu o echipă de agenţi.
În ziua de 27 Ianuarie, ginerele păgubaşului Friedmann a venit la d. Covacieviciu, anunţându-l că un individ necunoscut şi suspect dă târcoale la o bancă şi la mai multe case mari din oraş.
D. secretar Covacieviciu a trimis pe comisarul Emil Dumitrescu şi agenţii Şoptereanu şi Gavrilescu ca să-l aresteze şi să-l aducă imediat la poliţie.
Aici, individul s-a legitimat cu acte în regulă şi a declarat că a venit să-şi găsească nevasta, care a fugit de-acasă, inducând astfel în eroare pe anchetatori şi începând chiar să plângă după soţia sa dispărută.
Întrebat unde şi-a lăsat geamantanul, a răspuns că l-a amanetat la garderoba gării, nerecunoscând pe nimeni în acest oraş.
D. Covacieviciu, înţelegând cu cine are de-a face, a trimis un comisar la gară ca să vadă conţinutul acelui geamantan.
La gară s-au găsit însă două geamantane, din care unul foarte greu, conţinând „unelte de lăcătuşerie”. S-a aflat că geamantanele au fost amanetate de doi tovarăşi.
Aceste geamantane au fost ridicate şi aduse la poliţie. În ele s-au găsit cele mai perfecţionate instrumente de spargere.
Luat din scurt, individul a mărturisit că are un tovarăş pe care l-a cunoscut în tren şi care a venit să cumpere „ciorapi de contrabandă” de la Bistriţa.
După scurt timp şi tovarăşul a fost prins. El a declarat că geamantanul l-a primit de la un necunoscut, care l-a rugat să-l aducă în Bistriţa în schimbul unei recompense grase.
D. Covacieviciu s-a pus imediat în legătură cu poliţiile din ţară, aflând că aceşti indivizi sunt nişte vestiţi spărgători internaţionali, cu un voluminos cazier.
Ei se numesc: Merener Simon, zis Sionca, originar din Chişinău (Basarabia), evreu, reputat pungaş de buzunare şi spărgător internaţional, recidivist. Ultima condamnare de 6 ani închisoare a executat-o la Văcăreşti, şi al doilea, Mordko Portnoi, zis Moţăia, din Soroca, este un vestit spărgător. Ultima condamnare a lui a fost de 4 ani închisoare.
Cu toate mijloacele întrebuinţate spre a-i determina să declare ceva, nu au voit să mărturisească nimic asupra spargerii.
Cu actele dresate au fost înaintaţi Direcţiei Generale a Poliţiilor (Bucureşti), pentru continuarea cercetărilor.
