Fioroasa crimă de la Apahida – Tragedia a doi tineri din Bistrița: profesor și elev, călău și victimă  (1931)

Un tânăr bistrițean aruncat în Someș. Orașul Cluj zguduit de un proces de senzație.

,,Clujul burghez, doritor de liniște și confort, trăiește de câteva săptămâni sub impresia unei întâmplări ce a depășit cele mai morbide romane. Este vorba despre crima profesorului de dans Augustin Vulpeanu, din Bistrița, asupra tânărului Flaviu Macedon Greavu, elev de liceu de numai 18 ani, fiul respectatului profesor Greavu.”

O relație nefirească

De la vârsta de 20 de ani, Vulpeanu (34 de ani) a fost cunoscut pentru „inversiunea sa sexuală”. În casa sa din Bistrița ademenea elevi și studenți, oferindu-le bani, cadouri ori promisiuni de călătorii. Printre aceștia s-a aflat și tânărul Flaviu, un băiat de o frumusețe distinsă, aflat în pragul studenției la Cluj. Între cei doi s-a legat o relație ambiguă, pe care asasinul însuși o descrie ca pe o legătură de amant.

Flaviu Macedon Greavu, 17–19 ani (sursele dau vârste diferite), elev de liceu din Bistrița, fiul profesorului Greavu. Era un tânăr apreciat pentru frumusețea și inteligența sa, aflat în pragul studenției la Universitatea din Cluj.

Relația dintre Vulpeanu și Greavu

• Vulpeanu îl ademenește pe tânăr cu bani, cadouri și promisiuni (o bicicletă, 10.000 lei pentru un voiaj la Viena).
• Îl invită des la el acasă, îl plimbă cu automobilul și întreține cu el o relație ambiguă, descrisă de autorități ca una de tip amant–amantă.
• În toamna anului 1931, Flaviu urma să plece la Cluj pentru studii, despărțirea de Bistrița având o încărcătură emoțională.

Ziua fatală

La 7 octombrie 1931, cei doi s-au întâlnit pentru ultima oară. Au mâncat struguri, au băut vin și au pornit cu automobilul lui Vulpeanu spre Cluj. În drum, o ceartă legată de bani a degenerat: Flaviu îi cere 7.000 de lei pentru un voiaj la Viena, Vulpeanu refuză. În altercație, revolverul Steyer al profesorului s-a descărcat, perforând tâmpla tânărului.

Asasinul a circulat ore întregi cu cadavrul în mașină, nehotărât dacă să-l ducă părinților sau să-l ascundă. În zorii zilei, la podul de fier de la Apahida, a aruncat trupul neînsuflețit în Someș. Cadavrul a fost descoperit de sătenii din comună.

Fuga și arestarea

După faptă, Vulpeanu a încercat să-și piardă urma. Și-a expediat automobilul la Bistrița și a fugit peste graniță în Ungaria. A fost prins la Budapesta, unde locuise temporar la o artistă de cabaret și apoi pe insula Margareta. La percheziție, poliția a descoperit revolverul crimei.

În fața autorităților maghiare, a încercat mai întâi să-și ascundă vina, susținând ba că victima a fost ucisă de un soldat, ba că arma s-a descărcat din mâna studentului. În cele din urmă a recunoscut: „L-am iubit pe Flaviu. Mi-a fost drag, dar s-a sfârșit cu moarte.”

Procesul de senzație

Aducerea lui Vulpeanu la Cluj a stârnit interes uriaș. Tribunalul a fost neîncăpător pentru curioșii dornici să vadă „profesorul de dans cu simțurile rătăcite”. În fața judecătorilor, el a plâns, a schițat gesturi teatrale și a încercat să invoce legitimă apărare.

Prima instanță l-a condamnat la 11 ani temniță grea, stabilind că el este autorul crimei. La apel însă, apărarea a încercat să fabrice martori falși, recrutați de avocatul Lang din Bistrița, cu sprijinul sorei lui Vulpeanu. Țăranii plătiți pentru mărturii mincinoase au recunoscut în cele din urmă adevărul, aruncând și mai multă ocară asupra criminalului.

Un caz patologic

Medici legiști și universitari au studiat cazul. Dr. Kernbach a publicat broșura „Cazul Vulpeanu”, arătând că justiția trebuie să țină seama de natura patologică a inculpatului. Totodată, el a ridicat problema educației sexuale, arătând că lipsa acesteia a împins numeroși tineri spre perversiuni și șantaje.

Orașul sub șoc

Clujul și Bistrița au fost zguduite. Familia Greavu, respectată și iubită, a pierdut un fiu promițător, iar numele Vulpeanu a rămas sinonim cu decadența și rușinea. Astfel, cazul de la Apahida a rămas nu doar o tragedie personală, ci și o lecție amară despre patimi, viciu și slăbiciunea omenească, purtată pe primele pagini ale gazetelor anilor ’30.

,, In această zi când întregul oraş se află în plină sărbătoare a primăverei (Maialul) o comisie de medici legişţi împreună cu un procuror dela Cluj, au sosit aici pentru a proceda la o a doua autopsiere a cadavrului lui Flaviu Greavu, victima odioasei crime dela Apahida. Şi în timp ce convoiul întregei tinerimi şcolare din Bistriţa, urmat de profesorii respectivi, părinţi, etc., formând un cortegiu impunător străbătea oraşul îndreptându-se spre pădurea Bistrița pentru a sărbători primăvara, trei automobile în cari se aflau medicii legişti, magistraţi şi ziarişti mergeau în goană spre cimitir pentru a îndeplini recenta hotărîre a tribunalului dela Cluj.”

,,Dimineața’’ –  Miercuri 25 mail 1932